Evoluţia diabetului zaharat

 

Fǎrǎ tratament sau cu o atitudine terapeuticǎ inadecvatǎ, glicemia ridicatǎ conduce în timp la o serie de disfuncţii care pot merge pânǎ la colapsul diferitor organe.

In cazul diabetului zaharat tip 1 nedepistat, sau fǎrǎ un tratament adecvat se ajunge în decurs de câteva sǎptǎmâni la scǎdere în greutate, stare generalǎ alteratǎ, micţiuni frecvente (poliurie), respiraţii rapide (polipnee) şi perturbarea echilibrului acido-bazic al organismului (reprezentat de sǎrurile minerale din sânge şi celule). In consecinţǎ, se poate ajunge la coma diabeticǎ cu pierderea conştienţei care poate conduce chiar la deces.

In cazul diabetului zaharat tip 2, simptomele de început ale bolii nu sunt atât de specifice şi dau naştere frecvent la confuzii. De aceea, diabetul tip 2  este diagnosticat frecvent dupǎ o evoluţie de mai mulţi ani, fiind descoperit cel mai adesea întamplǎtor. Astfel este posibil ca în momentul diagnosticului sǎ existe deja complicaţii cardiace, renale, oculare şi neurologice.

Simptomele caracteristice ambelor tipuri de DZ sunt printre altele polidipsia, poliuria, scǎderea în greutate, starea generalǎ alteratǎ, predispoziţia la infecţii, vindecarea deficitară a rǎnilor, crampe musculare, tulburǎri vizuale şi prurit.  

Dintre complicaţiile diabetului, cele mai frecvente sunt afectarea ocularǎ (retinopatie) pânǎ la orbire, afectarea renalǎ (nefropatie) pânǎ la insuficienţa renalǎ, afectarea nervoasǎ (neuropatie) şi tulburǎri ale perfuziei tisulare împreunǎ cu riscul apariţiei "sindromului de picior diabetic" care poate duce la amputarea membrului. De asemenea, pacientul cu diabet zaharat prezintǎ un risc crescut pentru arteriosclerozǎ cu dezvoltarea unei boli coronariene, accident vascular cerebral, arteriopatie perifericǎ. Cauza principalǎ a acestor complicaţii este afectarea vaselor mici şi mari (micro- şi macroangiopatie) pe fondul glicemiei ridicate. De aici rezultǎ afectarea directǎ a peretelui vascular care în combinaţie cu modificarea reologiei, duc la o perfuzie tisularǎ insuficientǎ.         

Apariţia acestor complicaţii este dependentă atât de durata şi nivelul excesului glicemic cât şi de bolile preexistente. Cu alte cuvinte, cu cât perioada fǎrǎ terapie sau cu terapie insuficientǎ este mai îndelungatǎ, cu atât este mai probabil ca urmǎrile diabetului sǎ fie mai accentuate.     

In cazul diabetului zaharat, bolile asociate şi complicaţiile sunt cele care reduc starea de bine a pacientului şi conduc la scǎderea calitǎţii vieţii precum şi a speranţei de viaţǎ.

Autor: Prof. Dr. med. Werner Scherbaum
Director al Clinicii de Endocrinologie, Diabet şi Reumatologie, Centru colaborator WHO pentru Diabet, Centru European de training în Endocrinologie şi Metabolism, Clinica Universitară a Facultăţii Duesseldorf
Moorenstr. 5,  D-40225 Duesseldorf, Germania
E-Mail: scherbaum@uni-duesseldorf.de

Link către articolul în original în limba germană:

         www.diabetes-deutschland.de/4532.htm

Traducere: Dr. Fineas Năndrean, Dr. Simona Năndrean