Valorile glicemiei situate la limita superioară a normalului la determinări repetate, nu mai pot fi considerate normale. Coroborate cu alţi factori de risc, aceste valori sunt în măsură să prezică un risc crescut de instalare a diabetului zaharat, la persoane până atunci sănătoase. Acestea au fost concluziile unui studiu condus de Amir Tirosh în cadrul Centrului Medical Sheba din Tel-Hashomer, Israel.

 

            Această echipă a investigat 13.163 de bărbaţi sănătoşi, soldaţi, cu vârsta cuprinsă între 26 şi 45 de ani. În perioada de urmărire de 5,7 ani, 208 dintre participanţii la studiu au dezvoltat diabet zaharat de tip 2. Studiul a urmărit evoluţia a 74.309 persoane-ani şi a fost publicat în New England Journal of  Medicine. Actualmente, valorile glicemiei a jeun sub 100 mg/dl în Statele Unite ale Americii şi sub 110 mg/dl în Europa sunt considerate normale, iar toate valorile glicemiei situate între 110 şi 125 mg/dl sunt considerate stadiu prediabet sau glicemii anormale.

 

            După ce au fost corectate pentru vârstă, dispoziţie familială, indice de masă corporală, trigliceride, activitate fizică şi fumat, rezultatele studiului au arătat că începând cu o valoare a glicemiei de peste 87mg/dl, riscul de manifestare a diabetului zaharat tip 2 este mult crescut faţă de persoanele care prezintă glicemia a jeun sub 81 mg/dl. Valoarea trigliceridelor de peste 150 mg/dl asociată glicemiei între 91 şi 99 mg/dl conferă un risc de 8 ori mai mare de dezvoltare ulterioară a diabetului zaharat. Acelaşi risc de 8 ori crescut rezultă şi din asocierea unui indice de masă corporală (IMC) peste 30 kg/m 2 cu valori glicemice între 91 şi 99 mg/dl, în comparaţie cu participanţii cu IMC sub 25 kg/m 2 şi glicemie sub 86 mg/dl.

 

            În concluzie, valorile glicemice la limita superioară a normalului reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2 la bărbaţii tineri, sănătoşi. Evaluarea combinată a glicemiei, trigliceridelor şi indicelui de masă corporală poate constitui o metodă de calcul a riscului pentru dezvoltarea unui diabet zaharat.

 

            Studiul menţionat mai sus a demonstrat în mod convingător că limita de 100 mg/dl a glicemiei este una artificială şi mult prea blândă în vederea evaluării riscului de diabet zaharat. Alături de glicemie, trigliceridele şi IMC sunt alţi parametri foarte importanţi pentru determinarea acestui risc. Ar fi interesantă urmărirea rolului obezităţii abdominale în dezvoltarea diabetului zaharat. În editorialul care însoţeşte acest studiu. R. A. Arky din Boston sfătuieşte persoanele cu valori glicemice între 91 şi 99 mg/dl să îşi schimbe stilul de viaţă în sensul scăderii în greutate şi intensificării activităţii fizice. Acest lucru este cu atât mai important la persoane cu indice de masă corporală şi/sau trigliceride crescute.

 

Autor:  Dr. med. Nanette C. Schloot, Kirsten Lindloff - Centrul German de Diabet din cadrul Universitǎţii Heinrich Heine, Düsseldorf

Sursa: Tirosh A, Shai I, Tekes-Manova Det al. For the Israelian Diabetes Study Group; Tel-Hashomer, Israel Normal Fasting Plasma Glucose Levels and Type 2 Diabetes in Young Men N Engl J Med, 2005; 353:1454-62.